Unirea in cântec, joc si voie buna

                     Ziua de 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române, noi, elevii clasei I A, am sarbatorit-o  pregatind un program artistic amplu, din care nu au lipsit poezia, teatrul, dansul, jocul si voia buna. Ne-am  adunat la o sezatoare si, intr-o poveste frumoasa si inocenta, am vorbit despre Unire, de boieri, de Mos Ion Roata, de Alexandru Ioan Cuza si chiaburi, de Marea Adunare de la Iasi, de tarani si de cronicari. Costumele populare, “ingredientele” specifice sezatorii: furci cu caiere de lana si fuse adevarate , gheme si cosarci, andrele,  stergare si alte cusaturi au creat atmosfera  autentica a unei seri minunate.  Toate scenetele au fost adaptari dupa Ion Creanga si  sunt parte integranta din programul optional al clasei noastre de teatru pentru copii.  
                       In demersul nostru, i-am avut ca parteneri, in jocul nostru de copii, pe elevii mai mari de la clasa a II-a C, iar ca invitati, pe princhideii de la Gradinita “Florita”, dar si pe parintii nostri, colegi si profesori. In final, cu totii am incins si o hora mare, am cântat si am incheiat programul cu un sincer “La multi ani”.
                      Multumim Trustului de Presa Desteptarea care ne-a prezentat munca in emisiunea TV si  la ziar, pentru  dulciurile oferite si sprijinul pe care ni-l acorda la fiecare din activitatile pe care ni le propunem.


File de carte, har divin

                Un matur cu suflet de copil a facut ca magia lecturii sa intre  pe usa clasei noastre. Cel ce ne-a purtat prin lumea lui Toparceanu, Cosbuc, Eminescu, Arghezi, Carianopol a batut cale lunga, de la Pascani pana la intalnirea cu “rechinii” de la I A. Glasul ii curgea domol, iar ochisorii stateau pironiti pe buzele actorului. Adeseori, copiii  sustineau cu vocile lor pitigaiate recitarea despre Zdreanta sau papucii gascanului pagubit. Ba, s-au intrecut la glume si nu s-au sfiit sa spuna  despre ce si cum este de facut cu dintii, cum e bine de “citit” semaforul, iarna, frigiderul! A fost o ora incantatoare  ce s-a scurs pe nesimtite, dar cu folos. Din sufletele noastre de copii iti multumim, Cristian!  Stii, tu, ca pareai ca esti de-al nostru?