Binecunoscutul moș Nicolae care aduce daruri copiilor cuminți, după ce de-a lungul vieții, și-a arătat mărinimia sufletească pentru cei pe care i-a călăzuit pe calea dreptei credinței, are, în tradițiile românești, atribuții străine de statutul său ierarhic:
* apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpada care cade la începutul iernii;
* păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lânga el pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură;
* este iscoada lui Dumnezeu pe lângă drac;
* ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat;
* este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii;
* apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
În nopțile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru o clipă, oamenii pot să-l vadă stând la Masa Împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Moș Nicolae împarte astăzi, asemănător lui Moș Crăciun, daruri celor mici. Mai veche este însă tradiția pedepsirii copiilor neascultători cu nuielușa lăsată în încălțările lor în noaptea de 5/6 decembrie. Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbatori și practici magice, dedicate în special lupilor și spiritelor morților-strigoi, început la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamnă, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor și Sântandrei) și încheiat la începutul lunii decembrie.