Nu pierdem nicio ocazie de a ne dovedi creativitatea, de a împărtăși cu prietenii noștri bucuriile pe care le trăim noi. Cu rezervele cuvenite, am adoptat sărbătoarea de Halloween. Cineva spunea că nu e sărbătoare românească și de aceea ar trebui să o ignorăm.Noi credem însă, că nu este nicio crimă că împrumutăm și cunoaștem obiceiuri din alte culturi.
Cu mic, cu mare, copii și părinti, am sculptat în bostani sau i-am decorat în fel și chip pentru a fi haioși. I-am transformat în prinți și în lampioane. Ne-am costumat în vrăjitoare, fantome, vîrcolaci, vampiri, printese. Am pornit prin școală,pe la grupele pregătitoare, clasele I sau clasele a III-a să le spunem poveștile noastre.
Copiii au aflat de la noi de când și unde se sărbătorește Halloween-ul, care sunt obiceiurile. Cu sufletul la gură colegii noștri au audiat Povestea lui Jak, Povestea lampionului uriaș , Boierul și Păcală, Povestea frunzei triste.
Deși eram deghizați, personajele au fot recunoscute. Timpul parca rămăsese în loc, ca acum 300 ani. Sălile de clasă au răsunat de aplauze, niciun chip nu a fost trist, iar noi ne-am simtit bine fiindcă am avut ce să le aratăm tuturor. Ne vom revedea de Sf. Andrei ca să depănăm și alte povești.
