O zi minunata de decembrie. Am dorit sa pregatim clasa de sarbatoare. Nicicum nu se face aceasta mai bine decat impreuna cu parintii sau bunicii nostri , cei care sunt pastratorii fiintei romanesti si care ne pot lasa noua zestrea mostenita sau dobandita.
Atunci cand i-am anuntat pe elevii mei ca vor lucra, la ora cu un membru al familiei am auzit: "Woooow , de cand astept asta!"sau " In sfarsiiiiit o sa fim impreuna!" Nicio clipa nu m-am indoit de faptul ca parintii clasei mele nu sunt alaturi de copiii lor fiindca simt acest lucru zilnic, dar am inteles ca picii isi doresc.... mai mult si mai des, deoarece le place sa se "joace" serios cu ai lor.
Un adult si un copil, cu dotarile necesare unei activitati creative, au poposit in cate o banca. Fetele triste ale celor ai caror parinti au putut veni decat doar in a doua ora de lucru, ca si licarirea din ochi atunci cand acei cineva dragi au intrat pe usa clasei, nu se pot descrie.
Clinchetul pentru bucuria muncii implinite reiese din ceea ce veti vedea in imaginile urmatoare.
