Eminescu -simbolul nostru

Nu e nevoie de prea mult ca să simți românește. Pentru poetul nostru național cea mai mare onoare este sa nu fie dat  uitării. Deși abia ne-am întors din vacanță, 15 ianuarie  a fost ziua pe  care ne-am  oferit-o pentru a-l pătrunde mai bine pe LUCEAFĂR.

Am trecut în revistă viața,  activitatea literară și  publică. Ne-au revenit pe buze Scrisoarea a III-a,  Revedere, Ce te legeni, Somnoroase păsărele, La mijloc de codru… etc. Am ascultat capodopera soților Doina si Ion Aldea Teodorovici ca fond muzical al unui minunat PPT. Am auzit vocea calda a lui Nicu Alifantis  care ne spunea O, ramâi, dar si sunetele dela Sara pe deal, Pe lângă plopii fără soț sau Dorința. Mai apoi, doamna învățătoare ne-a citit Borta vântului prilej cu care am învățat sa nu ne lăsăm păcăliți, că lăcomia  este drumul către pieire, că Dumnezeu nu iubește minciuna, bataia de joc, furtul. Melissa ne-a încântat iarăși cu harul ei de a reproduce desene, fotografii executând portretul poetului. Noi am încercat să facem același lucru și,  pe o pagină, să redăm o secvență din textul audiat. Acasă  am lucrat jurnalul triplu . Toate aceste lucruri muncite de noi le vom aduna într-o cărticică a zilei.

Ne-a părut rău când soneria a  anunțat sfârșitul orelor, dar cum Eminescu nu se studiază doar în această zi avem tot timpul din lume la

dispoziție.

.


No Comments


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>